Cheile Mândruțului – Munții Bihorului, Provincia Crișana:


Cheile Mândruțului se găsesc în partea de est a Munților Bihorului, pe cursul superior al râului Arieșul Mare, la circa 1 km în aval de centrul comunei Scărișoara, cu o altitudine maximă de circa 1.003 m în vârful Piatra Bobului, extremitatea nordică a rezervației și altitudine minimă 685 m în talvegul râului. Cheile Mândruțului reprezintă un sector de chei înguste cu aspect tipic de canion. Chiar dacă nu au cascade înalte, ele au toate elementele caracteristice ale unui canion și reprezintă un loc ideal pentru  aventurieri. Dacă treceți prin această zonă, nu uitați aparatul de fotografiat, deoarece sunt peisaje mirifice.

s604x0_cheile_madei9389195793891958

 

Cascada Pișoaia – Munții Apuseni, Provincia Crișana:

Cascada Pișoaia, se găsește în comuna Vidra, sat Nemești, Munții Apuseni, în apropierea drumului DJ 762 Mihoiești-Avram Iancu, în apropiere de Dealul cu melci. Este o splendidă cădere de apă, situată în partea dreaptă a șoselei, la aproximativ 400 m de șosea. Impresionează mai ales prin înălțimea sa, de aproximativ 18 m, cu o desprindere a firului apei, de 25 m pe abruptul stâncos pe care se scurge. Rezervația peisagistică Cascada Pișoaia, se găsește pe un prag stâncos de calcare, încadrată într-o pădure de fag și arbori izolați de rășinoase. Aria protejată are o suprafață de circa  2.5 ha.

cascada-pisoaia-din-muntii-apuseni-galerie-foto-1347555405-4-953738-640x480cascada-pisoaia-iarnacascada-pisoaiapisoaia3pisoaia31646x4045

Poiana Vărășoaia – Munții Bihor, Provincia Crișana:

Această zonă, este  numită Poiana Vărășoaia și reprezintă două platouri carstice, de mari dimensiuni situate la nord de Poiana Padiș și este cuprinsă între vârful Piatra Boghii, Muntele Măgura Vânătă, vârful Vărășoaia și bazinul Someșului Cald. Zona este împărțită în Poiana Vărășoaia-Sud, despărțită printr-o șa, prin care trece drumul forestier și traseele spre Stâna de Vale, Vlădeasa și Cheile Someșului, aflată doar cu puțin mai sus decât bazele poienilor, de Poiana Vărășoaia-Nord, care se desfășoară la nord-est de vârful Vărășoaia și se constituie ca un bazin închis.

1-dsc01361muntii-bihorului-poiana-varasoaia_15f145e0343662poiana-varasoaia-apusenitv

Biserica Ortodoxă din lemn Tinca, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Biserica monument istoric cu hramul Sf. Gheorghe din Tinca a fost proprietatea satului Sohodol, comuna Căbeşti. A fost construită înainte de anul 1752. Biserica a fost strămutată şi restaurată în anul 1980. Restaurarea a fost necesară datorită stării de degradare în care se afla biserica. La restaurare s-au păstrat stilul şi pictura iniţială executată de un pictor anonim. Biserica a fost înzestrată şi cu toate cele necesare cultului.

240px-biserica_de_lemn_din_sohodol02OLYMPUS DIGITAL CAMERA240px-biserica_de_lemn_din_sohodol240px-ro_bh_tinca_19

Platoul Lumea Pierdută, Comuna Pietroasa, Judeţul Bihor, Provincia Crișana:


Lumea Pierdută este un platou carstic, fiind o arie protejată de interes național, situat în județul Bihor, pe teritoriul administrativ a comunei Pietroasa. Rezervația cu o suprafață de circa 39 ha, se află în zona turistică a Padișului și este înclusă în Parcul Natural Apuseni. Acest fenomen carstic, este unul dintre cele mai impresionante din România, este faptul că ascunde în subteran o reţea imensă de galerii active de aproximativ 2500 m lungime. Lumea Pierdută este accesibilă prin două avene extrem de dificile, unice în patrimoniul carstic românesc, care reprezintă porţi de intrare în subteran, şi anume Avenul Gemănata şi Avenul Negru. Avenul Gemănata are o adâncime de 96 m, iar pe deasupra este traversat de un pod natural care îl imparte în două cavităţi, de unde ii vine şi numele. Pe verticală are o înălţime de 92 m, fiind intreruptă de o platformă de buşteni şi gheată, sub care există un puţ care duce la râul ce comunică cu reţeaua de sub Avenul Negru. Avenul Negru are o adâncime de 119 m, cu o gură sub formă de pâlnie de aproximativ 50 m diametru şi o verticală de 79 m. Un alt aven mai modest ca dimensiune, Avenul Acoperit, are o verticală de 35 m şi nu comunică cu cursul activ. Denumirea platoului carstic provine de la sălbaticia zonei din trecut, când reprezenta un platou carstic cu păduri virgine, însă datorită defrisărilor masive din ultimii ani, această rezervaţie naturală a avut de suferit. Reţeaua subterană drenează apa din Pârâul Sec, care se pierde într-un ponor şi parcurge un traseu subteran de 2.700m, după care iese prin izbucul “Izvorul Rece”, situat la limita vestică a platoului, langă Pârâul Ursului. Pârâul Ursului este format din cateva izvoare de pe Muntele Gârdişoara. Primeşte un afluent care provine dintr-un izbuc situat langă drum, numit Izbucul Ursului.  Mai jos cu aproximativ 500 m, Izvorul Rece îmbogăţeşte debitul văii. De aici însă, apa începe să se piardă în patul văii, doar în perioadele ploioase sau la viituri reuşind să parcurgă încă un kilometru pană la Peştera Căput. Această peşteră colectează toate apele din acest bazin hidrografic, având o galerie descendentă în trepte, cu numeroase cascade. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterană a Cetăţilor Ponorului.

poza-4690_11poza-4690_12platoul-lumea-pierduta-43-dsc05835

Teatrul Clasic ”Ioan Slavici” Arad, Provincia Crișana:

Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ funcționează într-una dintre cele mai impresionante clădiri ale Aradului. Edificiul, realizat după planurile arhitectului Anton Czigler, constituie, datorită amplasării sale, un adevarat cap de perspectivă pe bulevardul central al orașului. Impunătoarea clădire a fost ridicată în secolul al XIX-lea. În anul 1868 conducerea orașului Arad, a decis ridicarea a două edificii reprezentative pentru oraș: cel al Primăriei și cel al Teatrului. Pentru construirea lor, era nevoie de suma de 700.000 de florini, care a fost pusă la dispoziția administrației, de către o bancă din orașul Viena. Ridicarea clădirii teatrului arădean, a început în anul 1872 și s-a încheiat în 1874, an în care au avut loc și primele reprezentații. Edificiul este construit în stil neoclasic, având trei nivele, cu intrarea principală în axul bulevardului și marcată de coloane ce susțin un fronton. O atenție deosebită a fost acordată acusticii, sala fiind concepută cu un perete rotund din lemn, de brad. Sala avea trei etaje, galerie și 92 de loji. La parter erau 276 scaune și 150 locuri pentru stat în picioare, iar la etajele I și II erau numai loji, iar la etajul III un balcon cu 72 locuri și galeria cu 170 locuri. În total sala avea o capacitate de 1250 locuri. Scena avea o adâncime de 16 m, iar deschiderea de 10 m și o înălțime a podului de 20 m. La decorarea sălii au lucrat artiști și meseriași din Viena, Budapesta și Arad.  Dacă treceți prin orașul Arad, puteți vizita și această clădire.

1477910679_212teatrul-clasic-ioan-slavici-arad-20120619120558teatrul_clasic_ioan_slavici_arad_stagiune_noua-678x316teatru-interior-1800x900

Catedrala Ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul Arad, Provincia Crișana:

Catedrala Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, este un monument de arhitectură barocă din municipiul Arad. Edificiul a fost construit între anii 1862-1865, sub conducerea arhitectului Anton Ziegler. Principalii finanțatori ai construcției, au fost familia Mocioni și bancherul Gheorghe Sina din Viena. Cele două turnuri de la fațadă, au fost supraînălțate în anul 1904. Cele două turnuri sunt prevăzute cu câte un orologiu, pe fiecare latură. Biserica a servit drept catedrală a Episcopiei Aradului, de la ridicarea sa și până în anul 2009, când Catedrala Sfânta Treime din Arad, construită începând cu  anul 1991, a dobândit funcția de catedrala. Între anii 1962-1973 a slujit aici ca episcop de Arad Teoctist Arapasu, ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

catedrala-nasterea-sfantului-ioan-botezatorul-arad-201011151356325069077878881757