Biserica de Lemn Vârciorog, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Biserica de lemn din Vârciorog, comuna Vârciorog, Județul Bihor, datează din secolul XVII. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Biserica de lemn din Vârciorog, este construită în secolul XVII, într-o altă locație decât cea în care se află azi, construcția fiind mutată aici undeva în jurul anului 1860. O serie de renovări și modificări au adus-o în forma în care construcția se găsește azi. În anul 1880, a avut loc o renovare a bisericii, iar în anul 1930, ferestrele au fost mărite, concomitent cu tencuirea bisericii, atât în interior cât și la exterior, iar în anul 1956 un grup de specialiști în frunte cu dulgherul Gavra Ioan a restaurat-o, redând clădirii o parte din vechea înfățișare. Din păcate, din pictura interioară nu s-a păstrat nici un fragment, păstrându-se însă o serie de ornamente cioplite în lemn, la arcul bolții, ancadramentul ușii naosului și al tindei, crestat cu motivul frânghiei.

Castelul Stubenberg Săcueni, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Istoria castelului Stubenberg, se întinde până la secolul XV, când familia Zólyomi, care plasându-se foarte bine, a reuşit să-şi mărească proprietatea. În anul 1399 regele Sigismund donează domeniul Săcuenului familiei Zolyomi din Albiș. Din această perioadă localitatea Săcueni devine centrul economic al domeniului Zolyomi. În 1460 familia obține dreptul de a construi cetate. Este probabil, că în acel loc se afla o altă clădire, deoarece în aprobarea obţinută era vorba de fortificarea unei cetăţi mai vechi. În anul 1634 Zolyomi David cade în disgrația principelui și Rakoczi Gyorgy confiscă domeniul din Săcueni. După înfrângerea luptei de eliberare, stăpânii domeniului au devenit austrieci: J. Dietrichstein, consilier imperial a cărui fiu J. Dietrichstein Junior, a înălțat în stil baroc biserica romano-catolică și aripa sudică a acestui castel, din localitate între anii 1750-1760. Deasupra intrării princilape a bisericii, şi astăzi se vede încă blazonul familiei Dietrichstei. Din anul 1830 domeniul intră în posesia grofilor Stubenberg, care dezvoltă în continuare viața economică a localității. În acele vremuri, castelul a găzdiut birourile ofiţerilor şi a instanţei de judecători. Practic, de aici a fost operat întreaga proprietate. În anul 1840, s-au finalizat lucrările la grânarul seniorial, iar în acest timp au aparţinut acestui domeniu satele: Valea lui Mihai, Albiş, Cherechiu, Olosig şi părţile semnificative ale marginii Cresturului. În 1900 teritoriul total al domniilor a fost de 15.200 iugăre, din care 7000 ogor, 250 păşune, 4.300 pădure, 110 vie, 100 trestiiş şi 50 iugăre de grădină. A avut contele o vinificaţie, al cărui vin a fost al doilea cel mai căutat vin al anului 1862 din recolta proprie. Aripile castelului sunt în formă de L, iar în mijlocul fațadei principale a aripii de vest, are un hol deschis. Geamurile fațadei principale sunt cu înhidere dreaptă, iar clădirea are un singur palier, în patrea dinspre curte are un coridor boltit, iar aripa nord-estică are unșprezece axe și deasupra intrării principale se află blazonul familiei Dietrichstein. Cele două pătți ai porticului sunt decorate cu câte o coloană ionică. De la intrarea principală în dreaptă se vede ce a mai rămas din grădina de iarnă din trecut. Fațada secundară din spate este etajată. În fața clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se pot vedea rămășițele unei fântâni decorat cu un vultur. 

Biserica Ortodoxă Satul Talpoș, Comuna Batăr, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Biserica ortodoxă din satul Talpoş, are hramul Sf. Ierarh Nicolae. Această biserică fost construită în anul 1909, sub formă de corabie. Pictura bisericii, a fost începută de pictorul Sekesi Ioan şi terminată de către pictorul Florian Negruţ în perioada anilor 1987-1991.

Sediul Lojei Masonice Oradea, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Această clădire este situată pe strada Universității, fiind vorba despre clădirea care a adăpostit Loja Masonica „Sfântul Ladislau”. Construcția eclectică, cu elemente dominante neoclasice, a fost realizată de către arhitecții Bálint Zoltán și Jambor János,membri ai Lojei masonice de la Budapesta. Această clădire este singura din oraș construită după tipic strict masonic. Fațadei, conform normelor constructive masonice, îi lipsesc cu ferestrele, având doar un portic bine marcat, iar acesta este mărginită de 2 pilaștri laterali, iar spre centru are 2 colonete terminate în sobre capiteluri dorice. Partea superioara a porticului, este dată de un antablament compus din: arhitravă, friză, cornișă și un fronton triunghiular. Toate aceste elemente construcției de factură neoclasică, erau îmbinate la un moment dat cu ornamente specifice masoneriei. 

 Se zice că în mijlocului clădirii, era imprimată o piramidă cu un ochi deschis, ce radia razele soarelui. Pe lângă asta, erau două perechi de sfincşi, care te priveau de pe acoperiş. Evident această clădire ascundea ceva secret, dincolo de faţadă, iar la început de secol, era clar pentru orice orădean cu bun simţ, că un tunel pornea de la subsolul clădirii și făcea legătura cu o reţea de tuneluri secrete, care împânzea oraşul. Poate ajungea chiar la poarta din cetate, cea deschisă cu ajutorul „femeii destrabălate”.

Cheile Sighiștelului-Munții Apuseni, Provincia Crișana:

Aceste Cheile sunt în partea superioară a Văii Sighiștelului, întinzându-se pe o lungime ce măsoară aproximativ 350 – 400 de metri, într-o zonă din partea sud vestică a Munților Bihor. Aceste cheile, dar și întreaga Vale a Sighiștelului pot fi străbătute urmând un traseu turistic, ce este marcat cu triunghi albastru, a cărui lungime totală este de aproximativ 12 km. De-a lungul acestui traseu, ce poate fi parcurs indiferent de perioada anului, se întâlnesc numeroase fenomene carstice, printre care se numără numeroase peșteri, văi adânci și abrupturi. Cheile Sighiștelului, sunt denumite și Canionul Sighiștelului și impresionează prin sălbăticia peisajelor, dominate de prezența cursului rapid al apei ce și-a croit drumul printre stâncile de aici și de pădurile și plantele dese din împrejurimi. Din loc în loc se întâlnesc și mici cascade, dar și treceri strâmte, asemănătoare unor canioane.

Valea Sighiștelului-Munții Apuseni, Provincia Crișana:

Valea Sighiștelului este situată pe o lungime de aproximativ 9 km, în partea de vest a Munților Bihor, de-a lungul întregii sale întinderi întâlnindu-se numeroase formațiuni carstice, datorită cărora întreaga zonă a fost declarată rezervație naturală geologică. Rezervația geologică din Valea Sighiștelului, protejează cele peste 150 de peșteri existente aici. Printre atracțiile naturale ale acestei văi, sunt de apreciat drept cea mai carstică din întreaga țară, se numără și golurile subterane care sunt foarte răspândite în aceasta regiune, micile cascade și repezișuri de apă, peșteri ce au luat naștere în pereții sălbatici ai acestor stâncilor și chei create de cursurile sinuoase ale apelor. Printre cele mai mari peșteri din aceasta vale se numără: Peștera Corbască, Peștera Măgura, Peștera Coliboaia, sau Peștera Dealul Secăturii. De asemenea, în partea superioara a acestei Văi, au luat naștere Cheile Sighiștelului, ce se întind pe o lungime ce măsoară circa 350 – 400 de metri. Cursul de apă de pe Valea Sighiștelului se îndreaptă spre Valea Crișului Băița, care este un afluent, continuându-și mai departe traseul spre Valea Crișului Negru. Valea Sighiștelului  ascunde frumuseți naturale încântătoare. Accesul către această zonă, se poate face dinspre drumul național DN 75, care se ramifică în punctul Localității Câmpeni într-un drum pietruit, ce urmează spre Satul Sighiștel, dar și  pe traseul turistic marcat cu punct roșu ce coboară de la Peștera Urșilor, prin Culmea Măgura.

Moara Răsărit Oradea, Județul Bihor, Provincia Crișana:

Această Moară a luat fiinţă în 1 Decembrie 1857, dar a fost constituită, ca societate pe acţiuni  în anul 1886. S-a ocupat şi cu îngrăşarea vitelor, folosind borhotul rezultat de pe urma distilării alcoolului. În anul 1871, firma a produs circa 16.000 hl de spirt, având un număr de 180 angajați. Forţa motrică era asigurată de 3 motoare cu aburi, iar din anul 1875, dispunea de o instalaţie de rafinare a spirtului. Suprafaţa fabricii era de 12,66 ha, şi se compunea, în afară de îngrăşătorie, din 12 clădiri. Istoricul  acestei mori, se întinde până în anul 1868, când comerţul cu cereale avea un rol important în viaţa economică a oraşului şi a împrejurimilor acestuia. Întreaga producţie de cereale din zonă, se aducea la Oradea, pentru prelucrare. Prima moară cu măciniş plat, cu două etaje avea modesta capacitate de prelucrare 3,6 tone grâu pe zi, iar Moara a fost acţionată de o maşină cu aburi de 35 CP. În anul 1910 s-a construit un siloz pentru circa 1250 tone de cereale şi o magazie de făină de circa 600 tone, iar vechea maşină de aburi a fost înlocuită cu una de 170 C.P. pentru asigurarea forţei de acţionare corespunzătoare. În anul 1912 s-au prelucrat: 400 vagoane de porumb, 1.400 vagoane de grâu, 700 vagoane de cărbune şi producea 15.000 hl de spirt, 1.300 vagoane de făină, comercializând 600.000 l lapte îmbuteliat în sticle. Îngrăşătoria avea la acea dată 700 de cornute şi 160 de vaci. În timpul primului război mondial moara a funcţionat fără întrerupere, iar după terminarea acestuia, proprietarii Léderer şi Kálmán au arendat moara unei societăţi comerciale, iar mai apoi unui antreprenor. După investiţiile care s-au făcut, moara a ajuns la o capacitate de 40 tone, capacitate cu care a funcţionat până în anul 1940. În al treilea deceniu al secolului nostru, întreprinderea, care era deja un complex format din moară, fabrică de spirt şi îngrăşătorie, nu putea scăpa de efectele crizei economice mondiale dintre anii 1929-1932, proprietarii luând măsuri pentru sistarea activităţii fabricii de spirt. În urma schimbării patronilor muncitorii a fost concediaţi, moara rămânând totuşi în funcţiune. În anul 1940 utilajele fabricii s-au demontat, iar patronii au trecut la extinderea capacităţii de producţie a morii. S-au înlocuit o serie de utilaje, în locul maşinilor cu aburi s-a instalat un motor cu gaz de 250 CP. şi un generator electric de 75 kW. Ca urmare a introducerii noii forţe de acţionare, capacitatea de producţie a morii s-a mărit la 60 tone pe zi. În timpul celei de a doua conflagraţii mondiale, moara a funcţionat fără întrerupere. În anul 1945 întreprinderea a trecut în mâna muncitorilor sub forma organizaţiei de cooperativă, după care în anul 1947, în administrarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I), urmând ca în acelaşi an şi până la naţionalizare să se înapoieze vechilor proprietari. În anul 1951 a luat fiinţă în cadrul întreprinderii sectorul de contractare a orezului, înfiinţându-se şi o secţie pentru decorticarea acestuia, cu o capacitate de 50 tone pe zi. Această secţie a funcţionat până în anul 1960. În anul 1955 fabrica a fost reutilată, producţia sa crescând la 80 tone pe zi. În anul 1958 s-a electrificat, înlocuindu-se maşina de forţă cu gaz, cu un motor electric de 200 kW, producţia crescând la 100 tone pe zi. În anul 1960 moara a fost din nou reutilată. S-au schimbat cele 5 site plane MAG cu site plane I.U.M., s-a montat un trior dublu automat, 2 finisoare, 2 filtre de aspiraţie, 3 maşini de griş, o maşină de spălat, o maşină de periat. De asemenea s-a îmbunătăţit sistemul de ventilaţie. S-au efectuat lucrări de consolidare la construcţiile existente şi reparaţii la toate instalaţiile electrice. În această perioadă şi ca urmare a acestor lucrări din anul 1965 producţia s-a ridicat la 135 tone pe zi.

Țara Moților, Provincia Crișana:

Țara Moților se află în Munții Apuseni, pe bazinul superior al râului Arieș și al Crișului Alb. Această zonă, are în structura sa mai multe zone ce aparțin de județele Alba, Arad, Bihor, Cluj și Hunedoara, o parte din aceasta fiind inclusa în Parcul Natural Apuseni. Locuitorii de aici obișnuiesc sa fie numiți Moți. Așezările acestora, sunt situate la altitudinea de peste 1400 de metri, unele din cele mai înalte așezări permanente de la noi din țară. Principalele ocupații din Țara Moților, sunt prelucrarea mineritului și a lemnului ce provine din pădurile de fag, stejar și pin din zona, dar și prelucrarea mineritului. Deja sunt renumite obiectele de mobilier, butoaiele și obiectele artizanale confecționate pe acest teritoriu. Zona este celebră prin panorama specială pe care o găsim aici și prin relieful deosebit, unde s-au format peste 800 de peșteri, dintre care Peștera Scărișoara, Peștera Focul Viu și Peștera Urșilor. Una din principalele atracții o reprezinta rezervația naturala Cheile Turzii, situata la circa 6 kilometri de Turda. Țara Moților găzduiește cel mai mare complex carstic din țară, unde moți își duc traiul de zi cu zi. Farmecul acestor munți și a acestor zone cu caracter deosebit, este dat tocmai de caracteristica de a păstra intactă moștenirea naturii. Pentru a păstra vii amintirile moților din vremurile străvechi, au fost păstrate primele case, care erau de mai multe tipuri, de la casele cu tindă, până la casa cu verandă sau casa cu cămara. Țara Moților se mândrește cu locuitorii plini de credință, care au reușit sa își păstreze o identitate morală și sufletească. 

Superstiţii şi credinţe din Provincia Crișana:

Una dintre credinţele străvechi din această Provincie, este şi aceea ca, de Paşti, oamenii să se spele cu apă în care au pus bani şi ouă roşii, pentru a fi sănătoşi şi bogaţi. O altă credinţă populară spune că joi seara, în săptămâna patimilor, când se citesc cele 12 Evanghelii, este bine ca cei care se duc la biserică să facă câte un nod la baieră, după citirea fiecărei evanghelii şi cu acea baieră cu 12 noduri, să se încingă când sunt bolnavi. Se mai crede, în unele localităţi bihorene, că oul „împistrit” de Paşte ajută la aflarea norocului. Dacă este păstrat 40 de zile şi în acest timp nu se strică, posesorul acelui ou este un om norocos. Se mai crede că cine moare în ziua de Paşte, va merge de-a dreptul în Rai, căci Raiul este deschis în aceea zi pentru oricine.  În Crișana există credinţa că de Paște, se deschid mormintele şi spiritele morţilor părăsesc cimitirele pentru a petrece sărbătoarea Învierii Domnului împreună cu cei vii. De aici şi alte obiceiuri cum ar fi: aprinderea focurilor pentru morţi, dar şi pentru vii, pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele.

În Joia Mare răsună Toaca în Localitatea Câmpani, Județul Bihor, Provincia Crișana:

În zona localității Câmpani, din Județul Bihor, Provincia Crișana, are loc un  ritual, după slujba de Denie, atunci când se aprind Focurile Mari, pe dealurile din jurul localităților. Focurile sunt însoțite de pocnitori, iar tinerii satelor aprind focurile pe dealuri și cu ajutorul unei instalații primitive, pocnesc,  atmosfera semănând cu cea de la Revelion. Se zice că focurile, se aprind să nu fure Iuta  Paștele, iar focurile au și un scop de apărare, de purificare. Aflându-ne în perioada Echinocțiului, când ziua se găsește în echilibru cu noaptea, iar pe timpuri oamenii credeau că Soarele nu ar putea să depășească această perioadă de criză, iar într-o interpretare creștină a acestor locuri, cu ajutorul acestor focuri este ajutat să învingă noaptea.