Această uzină este situată pe Calea Borșului din orașul Oradea, Județul Bihor și a fost construită în anul 1962, pe un teritoriu iniţial de circa 20 ha, dar înainte de construirea acestei uzine s-a realizat o documentaţie pentru ridicarea unui combinat de alumină în diverse zone din ţară. Pentru stabilirea amplasamentului au fost studiate 17 locaţii, fiind supuse analizei următoarele: Aleşd-Vadu Crişului, Teiuş-Aiud, Luduş-Târgu Mureş. Ulterior s-a renunţat la acest ultim amplasament şi s-a studiat locaţia Haţeg-Subcetate. Proiectarea şi dotarea cu utilaje trebuia asigurată de U.R.S.S., ca urmare a unui acord încheiat în anul 1951, între Republica Populară Română şi Uniunea Sovietică. Din punctul de vedere al investiţiilor, varianta Aleşd părea a fi mai convenabilă, fiind o zonă mai puţin industrializată. S-a renunţat la construirea combinatului de la Sebeş-Alba şi s-a decis ridicarea uzinei la Oradea şi a celei de la Slatina. Uzina din Oradea a început să fie construită în toamna anului 1962, pe un teritoriu iniţial de circa 20 ha. La ridicarea clădirilor ce au compus Uzina de Oxid de Aluminiu, s-a avut în vedere locul în cadrul zonei industriale, vecinătatea oraşului. În primul an de activitate s-a obţinut o cantitate de alumină de peste 30000 tone, din care au fost exportate 3225 tone. Construirea combinatul de aluminiu, în perioada 1961-1965, avea ca obiectiv utilizarea rezervelor de bauxită existente în ţară, dar mai ales ale celor din Roşia, Zece Hotare şi Vîrciorog, din Munţii Pădurea Craiului, din Județul Bihor, în vederea producerii oxidului de aluminiu calcinat, materie primă pentru Uzina de alumină Slatina. La construirea uzinei au participat întreprinderile Republica, 23 August şi Întreprinderea de pompe din Bucureşti, iar lucrările de construcţii şi montaj au durat până la sfârşitul anului 1964. Capacitatea iniţială de producţie a fost de 120000 t/an alumină calcinată, corelată cu producţia de aluminiu primar de la Slatina (50000 t/an). Prima şarjă de alumină calcinată s-a obţinut la sfârşitul lunii aprilie 1965, fiind realizată după o tehnologie clasică Bayer, preluată din U.R.S.S. Pentru probele tehnologice s-a folosit bauxită exploatată de Trustul ,,Ardealul’’ Oradea. Uzina de la Oradea a constituit semnarea actului de naştere al unei noi ramuri industriale, inexistentă până atunci în ţară. Data oficială, consemnată ca certificat de naştere al uzinei, a fost 1 mai 1965, cu numele: Uzina de Alumină, cu sediul în Oradea, Calea Borşului. În primul an de activitate s-a obţinut o cantitate de alumină de peste 30000 tone, din care au fost exportate 3225 tone. Utilajele şi instalaţiile erau concepute pe baza tehnologiilor străine, în marea lor majoritate executate în ţară. În anul 1968 au început lucrările de extindere a capacităţii întreprinderii, până la 200000 tone. În anul 1988 s-a pus în funcţiune secţia de alumină tabulară, uzina din Oradea fiind singura din Europa care producea acest material. În decembrie 1998, fabrica s-a închis, iar în aprilie 2000, Cemtrade SA a cumpărat la licitaţie fabrica, plătind pentru ea 200 de miliarde de lei. Compania şi-a schimbat numele în Central European Aluminium Company, acţionarii fiind Sibirski Alumini şi Sibneft, toate deţinute de multimiliardarul rus Oleg Deripaska. Fabrica de Alumină din Oradea, a fost închisă definitiv în noiembrie 2006.
provinciacrisana 