Această biserică este parte integrantă a Palatului Princiar din incinta Cetăţii Oradea, biserica este de factură baroc-provincială și datează, conform cercetărilor şi documentelor existente, din anul 1775. Edificiul este de plan dreptunghiular, cu boltă semicilindrică. Absida altarului este semicirculară, dar e încastrată în corpul de nord-est al cetăţii. Un amplu oculus cu ancadrament monumental şi cornişa puternic profilată ce încununează turnul de pe latura vestică atestă amprenta stilistică a barocului târziu. Una dintre puţinele modificări aduse aspectului exterior iniţial se referă la alura turnului ce străjuieşte porticul de acces în curtea palatului princiar şi totodată uşa de acces în pronaosul bisericii. Devastatorul incendiu din anul 1836 a afectat şi aceasta biserică, astfel încât acoperişul turnului, iniţial baroc, va deveni în urma reconstruirii, o simplă piramidă patrulateră acoperită iniţial cu ţiglă, iar în prezent cu tablă. După anul 1949, biserica a suferit, ca atâtea alte monumente de cult, o schimbare drastică de destinaţie. Dezafectată, a fost transformată în depozit. În anul 1992, edificiul de cult a fost restaurat, reluându-şi funcţiunea iniţială. Biserica din Cetate se bucură de un prestigiu excepţional pentru că aici este considerat a fi locul în care a fost înmormântat Sfântul Rege Ladislau, anume basilica romanică din secolul XI. Se poate menționa și prezenţa unui arc frânt de factură orientală vizibil în şarpanta bisericii, amplasat chiar la limita construcţiei. Din primele cercetări, o ipoteza se poate desprinde, totuşi: actualul lăcaş a fost ridicat pe amplasamentul unui fost minaret din perioada de 32 de ani de ocupaţie turcească din anii1660-1692.
provinciacrisana 