Mănăstirea Voievozi, este situată pe şoseaua judeţeană Marghita-Alesd, la 20 km est de Alesd, 20 km sud de Marghita, la 2 km sud de satul Voievozi şi 4 km de comuna Popeşti. Din şoseaua Oradea-Marghita la intersecţia Chirabis, ramificaţie dreapta 16 km până la satul Voievozi. Aşezământul este construit într-o depresiune de câteva zeci de hectare, înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de foioase. În apropiere de mănăstire trece râul Bistra. este situată pe şoseaua judeţeană Marghita-Alesd, la 20 km est de Alesd, 20 km sud de Marghita, la 2 km sud de satul Voievozi şi 4 km de comuna Popeşti. Din şoseaua Oradea-Marghita la intersecţia Chirabis, ramificaţie dreapta 16 km până la satul Voievozi. Aşezământul este construit într-o depresiune de câteva zeci de hectare, înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de foioase. În apropiere de mănăstire trece râul Bistra.
Manastirea Voievozi este o veche vatra monahala, ale carei inceputuri se regasesc pe la inceputul secolului al Xll-lea. Aceasta biserica a tinut de Manastirea Peri, aflata astazi in Ucraina. Astazi, manastirea pastreaza o biserica de lemn, una de zid, cat si corpul de chilii si anexe.
Biserica de lemn din Sacalasău, se găsește în complexul monahal de la Mănăstirea Sfinții Voivozi din județul Bihor. A fost adusă din localitatea Sacalasău, comuna Derna, județul Bihor și a fost construită în anul 1700. Biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice.
Biserica de lemn a mănăstirii de la Voivozi, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, a fost construită în anul 1700. Elementele componente ale boltei semicilindrice a naosului sunt fixate de arcurile duble, în extrados, prin cuie de lemn. Meșterul dulgher le-a cioplit la capăt sub forma unui cap de cal, motiv care în credința populară avea rolul de a goni duhurile rele.
Pictura interioară este în mare parte deteriorată, dar cea din naos este mai bine conservată. În pronaos într-o parte sunt pictate extrem de sugestiv fecioarele nebune, acestea fiind în contrast cu liniștea și bunătatea pe care o inspiră mucenițele, ce sunt zugrăvite pe peretele opus. Pe peretele sudic al tindei, la intrare în partea dreaptă este zugrăvit un chip straniu, un trup de om îmbrăcat în două cămăși, una roșie deasupra și alta albă dedesubt. Capul este de om, numai că are un rât de porc, iar în mâna dreaptă ține simbolul morții pentru aducere aminte de ceasul din urmă. În 1962 biserica a fost restaurată de Direcția monumentelor istorice iar în anul 1973 s-a cumpărat un clopot mare de 300 kg. Bisericuța a aparținut satului Sacalasău din Bihor și este declarată monument istoric.
Despre istoria zonei Voivozi.
Prezenta unei obsti romanesti in aceste locuri este atestata arheologic inca din secolul al VII-lea, dar abia pe vremea voievozilor Balc si Drag, nepoti ai lui Dragos Descalecatorul, se stabileste aceasta legatura care va da numele locului. Timpul a maturat totul, sute de ani doar cateva ruine fiind marturia existentei vetrei manastiresti de odinioara. A trebuit sa se implineasca o anumita vreme si au trebuit sa se nasca niste oameni vrednici pentru ca zidurile manastirii sa se arate iar lumii.
În timpul domniei lui Burebista au existat trei cetăţi dacice: la Voivozi, Sacalasău Nou şi Şinteu. După cucerirea romană (105-106) e.n. nordul şi nord-vestul ţării (inclusiv cele trei cetăţi) au fost locuite de dacii liberi. Pentru perioada dacică nu avem nume arheologice decât 18 monede dacice descoperite şi 16 monede greceşti de argint bătute în oraşele Appolonia şi Dirhaccum de pe ţărmul Adriaticii, găsite întâmplător pe dealul Bucărar din Budoi.
provinciacrisana 